Looking Behind the Mirror...
Istoria completă, documentată și indexată în 14 capitole, a albumului Looking Behind the Mirror… (1999) al formației românești Kratos.

Ilustrația copertei: Francisc Țințu · grafica originală din 1999
Date despre album
Lista pieselor · caseta originală cu șase piese
- 01.Images03:09
- 02.A Waste of Time06:00
- 03.Piece of Us07:26
- 04.Inside the Storm07:21
- 05.Looking Behind the Mirror...13:22
- 06.Tempest Within06:26
Durata totală: 43:44
Membrii formației
- Monica Barta — voce
- Daniel Dron — chitară, voce
- Marius Zota — chitară
- Alexandru Blaj — clape
- Sorin Tudor — chitară bas
- Adrian Drenciu — tobe
Înregistrare și lansare
Înregistrare și mixaj: Oliver Vegh, Glas Transilvan Studio (Cluj-Napoca). Masterizare: Kiss Loránd. Grafica copertei: Francisc Țințu. Discografia oficială a formației oferă și o atribuire diferită a graficii; diferența este documentată.
Platforme muzicale oficiale
Ascultă albumul integral
BandcampAlbum digital · descărcare
Ediția oficială Bandcamp a formației
Ediții fizice · versiune originală
Istoric documentat și catalog oficial · nu este o ofertă de vânzare
Ediția originală: Bestial Records (România), 1999; BR 018; casetă.
Contacte ale formației
01. Orașul crescut deasupra râului
Sub București se întind alte Bucureștiuri, mai vechi. Același râu a legat lumea curții domnești și a târgului negustoresc de capitala de mai târziu; numele și rostul străzilor s-au putut schimba, însă epocile așezate una peste alta au continuat să trăiască în clădiri, în instituții și în drumurile care leagă cartierele orașului. Din istoria malurilor Dâmboviței fac parte apropierea curții domnești, mulțimea atelierelor și a piețelor, apoi toate etapele extinderii metropolei moderne. Capitala reprezentativă a secolului al XIX-lea și centrul care, în secolul XX, s-a mărit prin cartiere de blocuri au întruchipat chipuri diferite ale aceleiași istorii îndelungate., ,
Cele mai vechi vestigii ale istoriei urbane din împrejurimile Curții Vechi sunt urmărite de prezentarea muzeală până în secolul al XIII-lea. În veacurile următoare, curtea voievozilor Țării Românești a dat așezării o însemnătate tot mai mare. Menționarea documentară a Bucureștiului din 1459 a devenit unul dintre reperele sigure ale trecutului păstrat; în jurul curții și-au găsit locul administrația, viața religioasă, comerțul și meșteșugurile. Prezența domnitorului a adunat în jurul ei o întreagă ordine urbană. Târgoviște și București au împărțit multă vreme rolul de reședință domnească, până când, după 1660, importanța Bucureștiului drept capitală a căpătat un caracter mai durabil. Ruinele curții vechi păstrează amintirea acestei lente deplasări a centrului de greutate.
Așezarea aflată în creștere trebuia să se confrunte zi de zi cu propria aglomerare. Între case, prăvălii și ateliere, curățenia apei, evacuarea deșeurilor și rânduiala străzilor deveniseră preocupări comune tuturor. Viața orașului depindea de apele Dâmboviței, în timp ce același râu punea mereu în fața administrației probleme ce trebuiau rezolvate. Experiența epidemiilor și a inundațiilor a însoțit schimbarea lentă a obiceiurilor; noile sarcini nu dispăreau printr-o singură hotărâre. În spatele sănătății publice de mai târziu stăteau secole în care urmările aglomerației au fost suportate, iar și iar, de comunitățile de locuitori.
La 23 martie 1847, un incendiu devastator a lovit Bucureștiul. În spatele unei asemenea date se află mai mult decât suma pagubelor aduse clădirilor: prăvălii și locuințe, mijloace de trai întrerupte și întreaga rânduială a unor străzi ce trebuiau reconstruite. Documentele arhivei Califarov păstrează mărturii despre cei păgubiți, cartiere, intervențiile de salvare și refacerea orașului. Numele și datele anexate studiului istoric redau și dimensiunea pierderilor individuale din această catastrofă urbană. După stingerea flăcărilor rămânea sarcina îndelungată a reconstrucției: orașul trebuia să organizeze din nou o viață funcțională în locurile distruse. Refacerea s-a înscris în transformarea care, în a doua jumătate a secolului, avea să aducă instituții și nevoi urbane noi.
Unul dintre cele mai limpezi semne ale schimbării s-a văzut în organizarea circulației. În 1871 a apărut tramvaiul cu cai, iar la 9 decembrie 1894 a pornit primul tramvai electric, între Obor și Cotroceni. Liniile de transport au creat legături regulate între cartiere. Drumul spre locul de muncă, spre piață sau spre o instituție publică putea deveni o parte firească a vieții cotidiene chiar și pe distanțe pe care orașul vechi le percepuse altfel. Modernizarea capitalei a cuprins lumea în schimbare a palatului regal și ordinea reprezentativă a noilor clădiri publice, dar și aceste șine: liniile prin care metropola își lega propriile părți.,
În aceeași perioadă, publicul muzicii a dobândit, la rândul său, noi locuri de întâlnire. Conservatorul din 1864 și societatea filarmonică înființată în 1868 au oferit continuitate instituțională studiului și interpretării în public. Istoria Ateneului ține de viața concertistică de la sfârșitul secolului; sinteza de istorie a muzicii leagă clădirea de anul 1889. Opera, salonul, muzica militară și concertele burgheze au modelat împreună felul în care orașul asculta muzica. Comunitățile sociale și etnice diferite întâlneau modelele muzicale europene purtându-și propriile obiceiuri. Gustul publicului se forma și el în această viață urbană complexă.,
Un alt drum îl urma păstrarea muzicii tradiționale. Culegerea folclorului muzical presupunea documentare răbdătoare, sistematizare și, cu timpul, înregistrare sonoră. Istoria institutului care poartă numele lui Constantin Brăiloiu oferă un cadru instituțional acestei moșteniri. În vreme ce în sălile de concert se forma publicul unei arte prezentate în mod deschis, culegătorii lucrau pentru dăinuirea melodiilor transmise din generație în generație și a obiceiurilor muzicale locale. Viața muzicală a aceleiași țări avea mai multe feluri de memorie; instrumentele și suporturile mai noi aveau să se alăture, mai târziu, acestei diversități.
Cu timpul, Bucureștiul a făcut loc și chitarelor electrice și amplificatoarelor, iar o nouă generație și-a înregistrat muzica pe propriile demo-uri și casete. Când, în 1996, numele Kratos a apărut în această capitală, locurile de întâlnire muzicale și publicul lor aveau deja în urmă o istorie lungă. Trei ani mai târziu, povestea albumului Looking Behind the Mirror… a legat mai multe orașe de un singur disc: Bucureștiul a dat formația, Cluj-Napoca studioul, Timișoara casa de discuri, iar Buzău și Câmpulung Muscel au fost popasuri importante ale aparițiilor la festivaluri. Muzica pornită din orașul crescut deasupra râului a străbătut drumurile țării până să capete forma ei materială., , ,
02. Drumul sunetului prin ziduri
La 6 decembrie 1916, o putere militară străină a intrat în București. În timpul ocupației, care a durat până în 1918, instituțiile și clădirile capitalei au căpătat și alte întrebuințări; necesitățile militare au schimbat felul în care era folosit spațiul civil. Cartelele alimentare, restricțiile și greutățile aprovizionării zilnice au adus războiul în viața gospodăriilor. Rangul de centru politic le oferea puțină ocrotire locuitorilor orașului în fața vulnerabilității lor. Amintirea ocupației a rămas deopotrivă în istoria clădirilor publice și în micile documente ale vieții cotidiene.
Capitala interbelică și-a continuat rolul cultural și politic, dar în 1944 a cunoscut din nou distrugerea. Între aprilie și august, Bucureștiul a fost lovit de atacuri aeriene anglo-americane, apoi germane. Au fost avariate cartiere de locuințe și clădiri centrale; și istoria palatului regal păstrează urmele distrugerilor provocate de război. Straturilor suprapuse ale orașului li s-au adăugat astfel noi goluri. În procesul reconstrucției, hotărârile erau deja modelate de o altă epocă politică.,
Transformările de după război au dus la o dictatură de stat socialistă; la sfârșitul anului 1947, monarhia a fost abolită. Funcționarea instituțiilor culturale era încadrată de conducerea statului și de cerințe ideologice. În această lume, rockul a devenit una dintre noile limbi ale publicului tânăr. Începând din anii șaizeci, formațiile, cluburile, programele de radio și manifestările pentru tineret i-au făcut loc, în vreme ce controlul administrativ trasa, iar și iar, limitele a ceea ce era îngăduit. Prezența publică a muzicii de chitară s-a format între posibilități care se deschideau și se restrângeau.,
Și totuși, sunetul circula pe multe căi. Posturile de radio străine, discurile și benzile de magnetofon păstrau legătura cu repertoriul de dincolo de granițe. Emisiunile posturilor Europa Liberă, Radio Luxemburg și Radio Monte Carlo deschideau un spațiu al audiției la care altfel ar fi fost greu de ajuns. O înregistrare care putea fi copiată făcea posibilă transmiterea mai departe a ceea ce o emisiune radio oferea o singură dată. Clubul și festivalul de amatori puteau transforma apoi muzica într-un prilej de întâlnire comunitară: sunetul ajungea între oameni.
În memoria istorică a rockului românesc, numele Phoenix, Sfinx, Timpuri Noi și Iris sunt legate și de posibilitățile rezistenței culturale. Retrospectiva radiofonică bazată pe amintirile lui Emil Ionescu evocă legătura dintre formații, public și spațiul public strict limitat. Concertul, vestimentația și prezența în comunitate puteau căpăta semnificație într-o epocă în care libertatea discursului politic deschis rămânea restrânsă. Modul de viață născut în jurul rockului oferea forme de exprimare care depășeau muzica însăși.
Între zidurile care au supraviețuit și epocilor politice ale orașului, muzica și-a scris o istorie aparte. Club A s-a născut din inițiativa studenților la arhitectură, între 1967 și 1969, deschizându-și oficial porțile în martie 1969. O sinteză istorică ulterioară a numărat 420 de concerte și 150 de formații. În șirul festivalurilor naționale, anii 1969, 1971, 1979, 1981 și 1990 au fost legați de același nume: o generație îi lăsa alteia locul de întâlnire, în timp ce organizarea și programul se schimbau. Transformările de după 1991 și de la sfârșitul anilor nouăzeci au adus cerințe noi în vechile încăperi; continuitatea clubului nu mai era păstrată de același public, ci de succesiunea publicurilor sale.,
Între timp, mediul urban al Clubului A era străbătut de o rețea tot mai întinsă de distanțe. Între cartierele de blocuri și locurile de muncă industriale ale capitalei au apărut noi noduri de transport, iar la 20 septembrie 1975 a început construirea metroului. Primul tronson deschis publicului, lung de 8,1 kilometri și cu șase stații, a fost inaugurat la 19 noiembrie 1979. Anii 1984, 1986, 1987 și 1989 au adus alte tronsoane; extinderea rețelei a continuat și în 1991 și 1992. Cluburile, sălile de concerte și celelalte locuri de întâlnire ale vieții de fiecare zi se aflau de atunci într-o capitală legată nu doar prin străzile de la suprafață, ci și prin transportul subteran.
În decembrie 1989, străzile Bucureștiului au devenit scena schimbării violente de regim. Victimele evenimentelor din 21–22 decembrie sunt evocate de monumentele și memoria muzeală a orașului; Piața Revoluției a rămas unul dintre locurile definitorii ale răsturnării. După căderea dictaturii, presa, partidele și inițiativele culturale au dobândit noi posibilități. Transformarea instituțiilor, a relațiilor de proprietate și a legăturilor economice a durat însă mult mai mult decât cele câteva zile de care memoria leagă ruptura politică.,
Protestele din Piața Universității au început la 22 aprilie 1990; între 13 și 15 iunie, mineriada a adus noi violențe în capitală. Intervenția poliției, urmată de prezența minerilor sosiți la 14 iunie, a arătat cât de grele erau confruntările politice de după schimbarea regimului. Libertatea anilor următori a fost însoțită de nesiguranță economică și tensiuni sociale. În acest mediu schimbător, noi scene private și mici întreprinderi culturale încercau, la rândul lor, să-și găsească un loc. Următoarele suporturi muzicale aveau să pornească la drum într-o lume mai deschisă, dar departe de a fi stabilizată material.,
03. Lumea care putea fi copiată
O casetă era un obiect mic în comparație cu depărtările pe care le putea străbate. În undergroundul românesc al anilor nouăzeci, demo-ul, fanzinul, scrisoarea trimisă prin poștă și concertul local se sprijineau unele pe altele pentru a crea un spațiu public. Înregistrarea proprie devenea o veste ce putea fi transmisă mai departe, iar publicația tipărită lega de muzică nume și adrese. Redactorul avea de lucru și cu corespondența, și cu traducerile; distribuitorul făcea adesea parte din aceeași comunitate din care venea și publicul concertelor. În spatele acestor forme modeste, o mare muncă personală punea în mișcare legăturile dintre oameni.,
Foile fotocopiate și relatările purtate prin poștă conturau, din orașe diferite, imaginea unei singure scene. În prezentarea scenei românești publicată de SHISM în 1995 apăreau numele Tectonic, Altar, Neurotica, Cronos și Grimegod. Alături de thrash și death se întrevedeau deja drumuri spre doom/death și gothic; fanzinul străin nu descoperea un singur sunet național, ci ateliere muzicale diferite. În spatele numelor se aflau orașe și opțiuni artistice distincte, iar undergroundul încerca tocmai să facă această diversitate cunoscută cititorilor mai îndepărtați.
Apoi, veștile au devenit muzică pe care o puteai asculta. Compilațiile Underground Romania au așezat alături, în 1995, muzica formației Rising Shadow, în 1996 piese de Grimegod, Taine și Cronos, iar în 1997 și numele Negură Bunget, GOD și Hovercraft. Cei trei ani consecutivi au dus mai departe aceeași idee de distribuție: un singur suport deschidea un drum pentru vocile mai multor comunități mici. Cine lua în mână compilația pentru un anumit interpret îi putea descoperi și pe ceilalți. Astfel căpăta formă materială rețeaua de legături din întreaga țară, pusă mai înainte în mișcare de scrisori și fanzine.
În spatele numelor de pe compilații se înșirau deja istorii aparte. La Arad, Grimegod a pornit în 1991; Gothic a devenit, la mijlocul deceniului, unul dintre numele importante ale zonei doom/death, iar o retrospectivă de presă de mai târziu a legat albumul său din 1998, Touch of Eternity, de Bestial Records. La Iași, drumul trupei GOD a fost însoțit de numele fraților Lăpușneanu, Constantin și Eugen: după începutul din 1993 au urmat demo-urile Iconografic din perioada 1994–1996, iar în 1997 From the Moldavian Ecclesiastic Throne a intrat în sfera editorială a casei Bestial. Pe compilația din 1997, Negură Bunget reprezenta încă o ramură a black metalului românesc. Aradul, Iașiul și celelalte orașe nu dădeau nume diferite aceluiași sunet; fiecare contribuia cu propria muzică la harta țării care începea să se deseneze., , , ,
La București, diversitatea sonoră și-a găsit loc și pe scenă, și într-o competiție. Potrivit rezultatelor păstrate ale festivalului Metalfan, organizat la clubul Hard’n’Heavy între 11 și 14 mai 1996, Taine a câștigat marele premiu, iar la categoria doom/death Gothic s-a clasat pe primul loc și Grimegod pe al doilea. Categoriile distincte, participanții și premiile vorbeau deja despre formarea unor criterii de apreciere proprii scenei. În același an, la Timișoara a luat ființă Bestial Records: pentru death, doom, gothic și alte direcții ale metalului se deschidea un nou drum editorial între cântecul propriu și suportul muzical publicat. Întâlnirile naționale și activitatea caselor de discuri dădeau astfel, fiecare în alt fel, durabilitate muzicii cântate în cluburi.,
Viața publicațiilor tipărite era adesea scurtă. În amintirile lui Adrian Dan din 2017, Underground Chronicle, Ardeal, Tempest și Pest apăreau ca serii care au ajuns la numai unul până la patru numere. Între proiectul redacțional și numărul următor se afla multă muncă; hârtia putea totuși păstra ceea ce aveau să piardă mai târziu unele pagini de internet. Răspândirea webzinelor a dat o nouă direcție acestei vieți, fără să șteargă însemnătatea personală a tiparului. Adrian Dan a povestit și despre începuturile Rotten Romania, într-un tiraj de o sută de exemplare: puține copii, dar un angajament aparte față de păstrarea urmelor.
În paralel cu scena rock și metal, în orașele României se înmulțeau și alte spații de exprimare publică. Anuarul Anarhiva, apărut mai târziu, a păstrat memoria publicațiilor anarhiste, a pamfletelor și fanzinelor românești. Muzica electronică se hrănea și din atelierele electroacustice mai vechi: după activitatea lui Corneliu Cezar și Octavian Nemescu din anii șaptezeci și optzeci, cluburile anilor nouăzeci au creat noi locuri de întâlnire. La București, apariția Studio Martin în 1994 și a Web Club în 1997 marca această evoluție. Chipul internațional distinctiv al rominimalului avea să se contureze abia în anii două mii; istoria diferitelor comunități muzicale era, deocamdată, deschisă în multe direcții.,
Dincolo de lumea micilor fanzine și a cluburilor, radioul public a deschis și el un nou spațiu muzical. La 24 martie 1997, la ora opt dimineața, pe frecvența 72,08 MHz, a început să emită Radio România Muzical George Enescu. Prin oferta sa de muzică clasică și de artă, era o instituție de cu totul altă anvergură decât un fanzin cu existență scurtă; lărgirea spațiului public muzical al epocii le cuprindea însă pe amândouă. Sunetul își găsea publicul pe căi diferite: prin frecvența radio și pagina fotocopiată, pe scena clubului și pe compilația pe casetă. Formele erau diferite, dar prilejurile de a asculta muzică se înmulțeau.
Generația care voia să intre în această lume cu propria formație nu mai pornea, așadar, lipsită de precedente instituționale. Scena locală putea fi urmată de un eveniment național, iar demo-ul putea ajunge în mâinile unei case de discuri mici. În toamna lui 1996, la București, Daniel Dron s-a apucat să înființeze o nouă formație. Numele ei avea să fie Kratos.
04. Noul nume al toamnei
Biografia formației, redactată ulterior, a păstrat toamna anului 1996 ca moment al înființării. Data exactă a primei repetiții și ordinea întâlnirilor rămân neclare. Monica Barta își amintește însă că numele trupei a fost propus de o prietenă de atunci. Orașul și numele inițiatorului oferă repere sigure: București și Daniel Dron. Curând, Kratos a făcut un nou pas, prezentând o înregistrare cu titlu propriu. În 1997, The Essence punea deja un repertoriu alături de numele formației și păstra o cale de trecere spre albumul următor., ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
In biografia trupei, s-a pastrat ca moment de infiintare - toamna anului '96. Insa Dan " cocheta" cu cantatul la chitara inca de dinainte. Stiu ca avusese chiar si o tentativa de trupa, pe nume, SRI :)) . Era ceva " micut" sa zicem, fara inregistrari oficiale, si repetau, la acea vreme, in acea camera denumita la fiecare bloc - uscatorie.
Referitor la numele trupei - acesta a fost gasit de o prietena a lor, de la acea vreme. Si cumva membrii trupei au rezonat cu acesta, considerand ca este numele perfect pentru ideea, conceptul versurilor.
Între timp, în viața politică a României, alegerile din noiembrie 1996 schimbau raporturile de forțe. La 3 noiembrie, alegerile parlamentare au adus ascensiunea CDR și o nouă configurație guvernamentală. Emil Constantinescu a câștigat turul al doilea al alegerilor prezidențiale la 17 noiembrie; relatarea de epocă situează ceremonia învestirii sale la 29 noiembrie. Alternanța democratică la putere și-a găsit locul în știri ca un moment de cotitură istorică. În economie rămâneau însă însemnate proprietăți de stat și prețuri controlate: în spatele datelor rapide ale schimbării politice continua munca mai lentă a transformării., ,
În componența trupei care a realizat The Essence, discografia oficială o menționează ca solistă pe Maria Tica. Doi ani mai târziu, pe caseta Looking Behind the Mirror…, era trecut deja numele Monicăi Barta. Între aceste două mențiuni a avut loc o schimbare de solistă, a cărei dată exactă rămâne necunoscută. Monica Barta spune că Maria Tica a plecat din proprie inițiativă, dar formulează doar o presupunere despre motivele personale. Un titlu leagă totuși cele două perioade: A Waste of Time se regăsește atât în repertoriul timpuriu, cât și pe albumul de debut. Piesa și-a continuat existența în timp ce componența formației se schimba., , ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Plecarea Mariei Tica, din trupa, a fost pur o alegere personala a Mariei...Ne cunosteam deja ..Relatiile erau normale, bune. Si in continuare cand ne mai vedem unii cu altii la vreun eveniment, ne face mare placere sa stam la vorbe. Decizia ei , presupun, ca a fost ca o schimbare de directie, in propria ei viata....
Stiind ca cei din Kratos, cautau o noua solista (eu, la acea vreme eram deja implicata in comunitatea metal; scriam articole exact despre trupe si evenimente muzicale ) chestia asta mi-a trezit interesul, avand din trecut, ceva experienta de cantat. Si am fost la ei la sala de repetitii, am dat o proba si ...am batut palma :)). Lucrurile s-au intrepatruns si au curs intr-un mod foarte frumos as spune, daca derulez firul inapoi...cum am ajuns in scena metal, cum ajunsesem sa cunosc trupe. etc.
Titlul materialului timpuriu vorbea despre căutarea esenței, iar cântecul preluat pe albumul de mai târziu punea întrebări despre originea existenței umane și absența răspunsurilor. Sferele de semnificație ale celor două titluri au rămas apropiate. Întrebările pe care formația și le punea pot fi astfel urmărite de la înregistrarea timpurie până la album. Mărturia directă a Monicăi Barta clarifică acum că A Waste of Time a fost reînregistrată la Glas Transilvan odată cu întregul album; eventualele modificări ale aranjamentului nu sunt însă detaliate., , ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Piesa " A Waste of Time" a fost inregistrata din nou pentru Looking Behind, la Glas Transilvan, atunci cand am inregistrat intreg albumul.
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Referitor la coperta albumului - asa cum spune si numele albumului " Looking behind the Mirror" , ideea esentiala este ca in spatele aceea ce se vede "la suprafata", cu ochiul liber, mai exista si altceva; compuse complementare, partea "pozitiva" si partea " negativa" care se completeaza una pe cealalta. Lumina fara intuneric nu poate exista, " bine" fara " rau" ...caci altfel, nu le-am mai denumi si identifica - lumina, intuneric, bine, rau...Splitarea Intregului, de catre mintea umana, in cautarea raspunsurilor a ceea ce nu intelege inca.
Pentru lunile noiembrie și decembrie 1997, arhiva concertelor formației enumeră deja apariții la București. Astfel, la puțin timp după înființare, Kratos a urcat și pe scenele propriului oraș. Demo-ul și concertul, două etape succesive, au dat formă existenței trupei: repertoriului înregistrat i s-a alăturat interpretarea în fața publicului. În cronica propriilor evenimente, alcătuită mai târziu, aceste însemnări duc povestea mai departe după anul înființării.
În vremea repetițiilor și concertelor formației, instituțiile economice ale țării străbăteau drumul anevoios al stabilizării. La 23 aprilie 1997, FMI a aprobat un acord stand-by pe treisprezece luni, în valoare de 301,5 milioane DST; potrivit conversiei din comunicatul de atunci, suma echivala cu aproximativ 414 milioane de dolari. Reducerea inflației, diminuarea deficitului și reforma structurală erau obiectivele declarate. Prognoza prevedea pentru 1997 o scădere a PIB-ului cu un procent și jumătate. Evaluarea anului următor avea să vorbească însă despre un recul mult mai profund: distanța dintre planuri și evoluția economică reală creștea.,
În vremea nesiguranței economice, și lumea obiectelor care purtau muzica se schimba. Pe piața internațională, importanța CD-ului creștea, însă caseta continua să trăiască în comunitățile muzicale, mari și mici. Formațiile și casele de discuri își adaptau multiplicarea și distribuția la propriile posibilități. Primul album de lungă durată al trupei Kratos avea să apară pe casetă: și-a găsit locul tocmai în forma care circula deja în mod firesc pe drumurile naționale ale demo-urilor și compilațiilor.,
05. Melodii întunecate în Europa
În anii în care Kratos își făcea începutul, muzica de chitară cu sonorități grele se deschidea, în mai multe direcții, către melodie și atmosferă. La granițele dintre doom, death și gothic metal, vocile mai curate, straturile de clape și formele mai ample ofereau o altfel de tensiune alături de duritate. Întâlnirea timbrelor diferite devenise una dintre posibilitățile importante ale epocii. Pe harta muzicală internațională de la mijlocul anilor nouăzeci, Olanda, Portugalia, Norvegia, Finlanda și Statele Unite erau prezente cu istorii muzicale distincte., , , ,
Un exemplu olandez remarcabil al întâlnirii dintre melodie și sonoritatea instrumentală apăsătoare a fost Mandylion, albumul din 1995 al formației The Gathering. Vocea feminină curată se auzea în mijlocul unui metal melancolic, atmosferic, în timp ce fundamentul instrumental își păstra greutatea. Contrastul nu însemna aici o pauză între pasajele mai dure, ci una dintre forțele care susțineau construcția interioară a cântecelor. În muzica metal a perioadei era tot mai mult loc pentru caractere vocale care coexistau, iar construirea atmosferei putea deveni o forță de sine stătătoare.
În vreme ce, în Olanda, întâlnirea vocii curate cu fundalul instrumental greu desena alte proporții, din Portugalia sosea muzica mult mai divers stratificată a formației Moonspell. Irreligious a apărut la 29 iulie 1996; înregistrările de studio, desfășurate între 25 martie și 11 mai, au reunit voci masculine, voci feminine invitate și sintetizatoare. Ecoul critic american din 1 septembrie a auzit în album un metal gothic și eclectic: chitare și clape suprapuse erau însoțite de versuri cu repere literare, scrise în parte în portugheză. Munca de producție a lui Waldemar Sorychta a devenit și ea parte a interpretării de atunci. Lărgirea granițelor stilistice era deja consemnată în cuvintele unui critic contemporan.,
O altă formă a opoziției dintre voci a fost păstrată de Velvet Darkness They Fear, albumul din 1996 al formației Theatre of Tragedy: lângă vocea feminină curată se auzea o voce masculină gravă, guturală. Acest contrast a fost numit ulterior, adesea, „Beauty and the Beast”. Din Norvegia, la 9 martie 1998, Tristania a dus mai departe, prin albumul său de nouă piese Widow’s Weeds, un univers gothic metal propriu. Importanța vocilor aflate în tensiune una cu cealaltă și a atmosferei este arătată și de faptul că muzica trupei Kratos avea să fie comparată ulterior cu perioada timpurie a acestor două formații. Comparația privea caracterele muzicale, nu încerca să șteargă toate diferențele sub numele unui singur sunet., ,
În Finlanda, muzica se deschidea către vocea feminină pornind din alt loc. Potrivit amintirilor formației Nightwish, ideea fondatoare s-a născut în iulie 1996, într-un loc de campare de pe malul lacului Pyhäjärvi, lângă Kitee; proiectul fusese conceput inițial ca unul acustic, cu voce feminină. Până la 30 septembrie 1997, această idee parcursese drumul către albumul Angels Fall First. În Olanda, în același an, Within Temptation a intrat în lumea albumelor cu Enter, iar în 2000 Mother Earth a marcat o nouă etapă a carierei sale. Același tip de voce își putea găsi locul în contexte instrumentale și componistice cu totul diferite., ,
Muzica cu atmosferă întunecată nu trăia doar pe discurile și în cluburile formațiilor europene. October Rust, albumul formației americane Type O Negative, era prezent, cu data de 20 august 1996, și într-o ediție pe casetă Roadrunner Records, cu indicativul RR 88744. Muzica de pe continente diferite ajungea la public prin suporturi diferite; prezența simultană a albumului de lungă durată, a casetei și a CD-ului făcea parte din realitatea materială a epocii. În mijlocul acestei diversități internaționale, și casele de discuri mici din România își aduceau propriul repertoriu pe piață: limbajele muzicii și mijloacele distribuirii se transformau în același timp.,
Componența ulterioară a trupei Kratos menționa două roluri vocale, două chitare și o parte distinctă de clape. În ecoul critic al discului au apărut atât melancolia doomului, cât și atmosfera gothic metalului. Între timp, drumurile din România legau muzica de instituții concrete: formației bucureștene i s-au alăturat o casă de discuri din Timișoara și un studio din Cluj-Napoca. Lumea muzicală europeană, deschisă în atâtea direcții, și istoria unei realizări locale se întâlneau aici în jurul unui singur album., ,
06. Pe drumurile festivalurilor
La 17 iulie 1998, Kratos a apărut la Buzău, în cadrul Top T. Arhiva concertelor formației leagă de acea zi distincția Bestial Records Prize. Pe caseta din anul următor avea să figureze aceeași casă de discuri, cu numărul de catalog BR 018. Potrivit mărturiei directe a Monicăi Barta, premiul special a însemnat concret înregistrarea și lansarea albumului, inclusiv multiplicarea și licențele. Data exactă a contractului, clauzele sale scrise și tirajul rămân totuși necunoscute. Participarea la festival a fost o etapă în care concertul și numele viitorului editor se apropiau deja unul de celălalt., ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
In cadrul Top T Buzau, din iulie '98, trupa Kratos a castigat premiul special Bestial Records. Acesta a constat in inregistrarea albumului, si scoaterea lui pe piata, incluzand tot ce tine de acest aspect - multiplicarea, licente, etc.
A fost o mare sansa pentru trupa. Un punct de importanta majora pentru viitorul formatiei. Si daca ma gandesc acum, este minunat sa vezi, contrar vremurilor de atunci, (ca si resurse si comparativ cu resursele de azi ) ca au fost si sunt oameni care au oferit si ofera sustinere, care cred in muzica, in metal, in miscarea metal si cel mai important, cred, care cred ca lucrurile pot fi miscate, ca lucrurile pot merge, functiona...si ca impreuna facem lucrurile "sa miste". Am un sentiment de profunda recunostinta pentru asta.
În septembrie, șirul evenimentelor a dus spre poalele Carpaților Meridionali. Vechea importanță comercială și politică a orașului Câmpulung Muscel fusese modelată de drumuri și de legăturile prin trecătorile munților; amintirile dezvoltării medievale s-au păstrat și în sintezele de istorie locală redactate mai târziu. În acest mediu urban regional își găsea locul Posada Rock. O rețea națională de festivaluri ducea formația din marele oraș către localități care aveau propria greutate istorică și propriul public cultural.,
Cea de-a XIII-a ediție Posada Rock, desfășurată între 23 și 25 septembrie, a oferit o scenă diferită de cea a Top T din iulie. Istoria festivalului îi amintește pe bucureștenii de la Kratos printre participanți și printre cei care au primit distincția „Mențiuni”. Bestial Records Prize din iulie rămânea o altfel de recunoaștere; datele și premiile celor două evenimente sunt distincte. Sinteza istorică păstrată a festivalului a folosit și reconstituiri ulterioare, întrucât pentru unii ani lipseau listele originale de participare. Chiar și așa, rezultatul consemnat rămâne una dintre etapele documentate ale drumului parcurs de Kratos dincolo de București în 1998.
După Buzău, și numele Câmpulung Muscel a intrat în istoria concertelor trupei Kratos. Formația cânta deja în afara hotarelor Bucureștiului, iar fiecare dintre cele două apariții fusese însoțită de recunoașterea ei proprie. Caseta din anul următor nu apăruse încă, dar piesele și numele formației se întâlneau deja cu publicul de pe scenă. Festivalurile deschideau drumuri spre atelierele muzicale ale altor orașe și dădeau continuitate aparițiilor publice în anul dinaintea albumului.,
Între cei doi ani de festivaluri, declinul economiei naționale s-a adâncit. Comunicatul FMI din 6 octombrie 1998, emis în urma consultărilor din 15 septembrie, descria pentru anul precedent o scădere a PIB-ului de aproape șapte la sută; pentru 1998 prognoza o nouă contracție, de circa patru la sută. Inflația încetinise, dar tensiunile balanței de plăți curente și ale bugetului nu dispăruseră. Alături de planurile de stabilizare continua un proces care îngusta posibilitățile cotidiene ale gospodăriilor și întreprinderilor. Distanța dintre estimări și situația economică trăită făcea parte din istoria aceleiași țări aflate în transformare.
O altă etapă importantă a muncii muzicale a fost Cluj-Napoca. Privind înapoi, în 2019, spre înregistrările Taine din 1998, Andy Ionescu a vorbit despre dificultăți instrumentale și financiare, despre șederea la Cluj și despre mediul promotorului Nelu Brândușan. În studioul Glas Transilvan, un sistem ADAT cu opt piste lucra împreună cu un pupitru de mixaj analogic; Oliver Vegh se ocupa de înregistrare și mixaj. Amintirea nașterii albumului Cealaltă parte ne îngăduie să vedem mai de aproape funcționarea unui întreg atelier. Curând, pe caseta Kratos aveau să apară și numele Glas Transilvan și Oliver Vegh., ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Am intrat in studio, la Glas Transilvan, in 1999, cred ca prin primavara spre vara...nu mai imi amintesc exact perioada anului. Am stat doua saptamani acolo, timp in care am inregistrat albumul. Am avut suportul lui Oliver pe toata durata inregistrarii albumului, mai mult decat " doar partea tehnica" ci si ca idei - cum ar merge sau ce ar merge sa adaugam pe anumite pasaje. Adica partea de productie. Implicarea si suportul lui, au fost de 100%. O experienta intensa, frumoasa si in acelasi timp si provocatoare pentru noi. Pentru ca, normal, voiam sa iasa cat mai bine posibil, si stresul a fost marisor. Dar toate astea fac parte din proces si sunt incantata ca am avut ocazia sa experimentam toate acestea, la acea varsta. Si ca pana la urma, aceste experiente m-au format si pe mine si pe ceilalti, pentru mai departe.
07. Atelierul transilvănean și cele șase nume
Istoria Clujului ducea spre alte secole și alte tradiții urbane decât cele ale Bucureștiului. Privilegiul de oraș regal liber, acordat în 1316, a devenit unul dintre reperele definitorii ale dezvoltării medievale. Din centrul comercial și cetățenesc s-a format, în epoca modernă, un important oraș universitar, la întâlnirea mai multor limbi și moșteniri culturale. Documentele Universității Franz Joseph, întemeiată în 1872, schimbările instituționale din secolul XX și unificarea liniilor Babeș și Bolyai în 1959 păstrează epoci așezate una peste cealaltă. Trecutul vieții profesionale a orașului însoțea, de la distanța multor veacuri, noile întreprinderi ale anilor nouăzeci.,
După schimbarea regimului, drepturile naționalităților și reprezentarea politică au rămas teme prezente în viața publică a țării. Sinteza WRITENET din 1996 vorbea, pe baza recensământului din 1992, despre aproximativ 1,62 milioane de locuitori de etnie maghiară la nivel național. Moștenirea multilingvă, memoria instituțiilor și dezbaterile politice ale prezentului rămâneau părți ale aceluiași spațiu social. În viața culturală a orașului, vechi continuități și forme noi de funcționare coexistau.
Și instituțiile muzicale aveau în urma lor o mare adâncime istorică. Istoria Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” amintește, înaintea fondării instituției de stat în 1919, și conservatorul care funcționa încă din 1819, cu predare în germană și maghiară. Viața muzicală profesionistă avea astfel în urmă experiența mai multor generații. Studioul privat modern s-a alăturat apoi vieții culturale a aceluiași oraș ca un actor cu alt fel de activitate: alături de predare și interpretarea live, înregistrarea avea nevoie de propriul atelier.
Printre atelierele muzicale clujene, numele Glas Transilvan Studio rămâne unul dintre reperele sigure ale locului în care s-au realizat înregistrări ale epocii. În spatele activității sale se afla o societate care putea fi urmărită și juridic: GLAS TRANSILVAN STUDIO S.R.L. a fost înregistrată la 20 iunie 1996, cu numărul J12/1103/1996 și identificatorul 8574092. În spatele acestei înregistrări seci, amintirea sesiunilor Taine a readus deja la viață detaliile omenești și profesionale ale creației. În cazul Kratos, caseta originală a numit locul și participantul la înregistrare și mixaj: Oliver Vegh, Glas Transilvan Studio. Cele două nume s-au păstrat, așadar, chiar într-un document primar legat de album., ,
În creditul original de mastering figurează Kiss Loránd, iar pentru grafică, Francisc Țințu. Caseta atribuie muzica și versurile colectiv formației Kratos; Monica Barta îl indică pe Daniel Dron drept compozitor principal, pe Adi Drenciu drept textier principal și pe Andrei Magureanu drept autor al unor versuri românești mai vechi. Albumul a fost editat de Bestial Records din Timișoara. Monica spune că Oliver Vegh a contribuit și cu idei de producție, ceea ce nu stabilește de la sine un credit oficial de producător. Înregistrarea a durat aproximativ două săptămâni în 1999, probabil dinspre primăvară către vară; zilele exacte și echipamentele rămân necunoscute. Lista numelor asociate înregistrării, mixajului, masterizării și realizării imaginii arată însă câte munci diferite s-au întâlnit în albumul încheiat., , ,
Discografia oficială de mai târziu spune, în două privințe, o altă poveste: îi atribuie lui Oliver Vegh și mixajul, și masteringul, iar la grafică apare numele Dan Șerbănescu. Caseta originală și comunicarea formației de pe Bandcamp, care coincide cu aceasta, îi indică pentru respectivele sarcini pe Kiss Loránd și Francisc Țințu. Diferența istorică dintre sursele publicate rămâne consemnată, însă mărturia directă a Monicăi Barta din 31 octombrie 2026 confirmă creditele originale pentru Kiss Loránd și Francisc Țințu. Pentru datele de personal ale albumului din 1999, lista contemporană de pe casetă oferă reperul cel mai direct, iar comunicarea ulterioară își păstrează separat propria versiune., , ,
În spatele instrumentelor se aflau numele a șase muzicieni. Monica Barta apărea ca solistă vocală, Dan Dron la chitară și voce, Marius Zota la a doua chitară, iar Sorin Tudor la bas. Adi Drenciu era creditat pentru tobe și percuție, Alex Blaj pentru clape. Discografia ulterioară redă și formele complete Daniel, Adrian și Alexandru pentru prenumele abreviate. Cele două chitare, basul separat, instrumentele ritmice și clapele alcătuiau împreună formația alături de două tipuri de voce.,
În fotografia de grup din booklet, fundalul arhitectural arcuit îi adună pe interpreți într-un spațiu comun. Fotografia și-a găsit locul pe pagina cu mulțumiri și credite, în vreme ce paginile interioare cu versurile continuau aceeași lume vizuală prin portrete. Albumul a dat astfel chipuri celor din spatele instrumentelor. În mulțumiri pot fi citite și numele Oliver Vegh, Nelu Brândușan și Francisc Țințu; trupa le mulțumește separat familiilor pentru sprijinul moral și material. Forma exactă și cuantumul ajutorului nu sunt precizate, însă gestul păstrează prezența comunității mai largi din spatele lucrării încheiate.
Muzica asociată celor șase nume a ajuns pe casetă ca o creație colectivă. Ponderea exactă a fiecărui autor pentru fiecare piesă și înțelegerile privind aranjamentele nu sunt documentate, însă Monica Barta numește acum compozitorul și textierul principali. Relația dintre vocea feminină și cea masculină, dintre caracterele mai aspre și cele mai blânde, avea să devină mai târziu una dintre temele importante ale receptării critice. Repertoriul comun al trupei a construit un univers din propriile contraste: alături de diferențele instrumentale și vocale, versurile au așezat speranța lângă ură, teama lângă purificare., , , ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Inregistrare si mix: Oliver Vegh
Compozitor principal: Daniel Dron
Textier principal pentru albumul " Looking": Adi Drenciu. Unele piese au fost adaptate in engleza, ele fiind initial scrise in romana de catre Andrei Magureanu (chitarist in trupa) si cantate in romana, pe vremea cu demo-ul " The Essence" .
08. Anul care a dus spre septembrie
În 1999, economia românească își căuta încă drumul spre stabilizare. Restructurarea întreprinderilor de stat și problema echilibrului bugetar duceau mai departe moștenirea anilor precedenți. Primăvara, războiul din Kosovo a pus țara în fața unor decizii de politică externă. Declarația parlamentară din 30 martie vorbea despre înrăutățirea situației umanitare, cerând protejarea populației civile, siguranța refugiaților și o soluție politică negociată. Conflictul din spațiul iugoslav a adus foarte aproape problemele securității europene.,
La 22 aprilie, Hotărârea nr. 14 a Parlamentului României a autorizat utilizarea spațiului aerian românesc de către aeronavele NATO pe durata operațiunilor desfășurate pe teritoriul Iugoslaviei. Decizia a fost însoțită de solicitarea unor garanții suplimentare și a unei soluții politice. La 18 iunie, NATO a abordat într-o declarație proprie situația refugiaților și cadrul reglementării internaționale. Urmele războiului din primăvară au rămas prezente în discursul oficial deopotrivă ca problemă militară și umanitară.,
În aceeași zi de 18 iunie, Bucureștiul privea înapoi și spre o instituție mai veche a culturii rock. Gala aniversării a treizeci de ani de Club A a fost organizată la Sala Palatului, cu participarea unor importanți artiști rock români și cu o compilație legată de Electrecord. Istoria clubului devenea un eveniment festiv. Alături de memoria vechiului loc de întâlnire, prezentul muzicii era modelat de alte casete, de case de discuri mici și de studiouri private.
Spre sfârșitul verii lui 1999, economia României încă se lupta cu greutățile transformării. La 5 august, FMI a publicat un comunicat despre un nou acord stand-by. Restructurarea întreprinderilor de stat și crearea unui mediu de piață previzibil rămâneau probleme; țara era apăsată și de urmările economice ale crizei financiare rusești din anul precedent și ale războiului din Kosovo. Apropierea de Uniunea Europeană impunea condiții juridice și politice. În această situație economică încă deschisă a sosit începutul lui septembrie., ,
Săptămâna apariției albumului s-a suprapus unor zile concrete ale transformării economiei românești. În ultima zi a lui august, pentru acțiunile deținute de stat la producătorul ploieștean de utilaje petroliere Upetrom nu sosise nicio ofertă de cumpărare până la expirarea termenului; la 2 septembrie, Ministerul Finanțelor anunța deja modificări ale accizelor planificate pentru săptămâna următoare. De o parte se afla soarta viitoare a fabricilor și întreprinderilor de stat, de cealaltă, poverile fiscale asupra consumului cotidian. În acest mediu economic schimbător, Bestial Records din Timișoara lansa un produs de altă natură, dar la fel de palpabil: caseta care păstra cele șase piese ale formației Kratos.
Zilele de septembrie duceau deja la albumul încheiat Looking Behind the Mirror…. Pe caseta fizică este înscris anul 1999: Bestial Records, BR 018, numele casei de discuri timișorene și indicativul de catalog au rămas chiar pe obiect. Comunicarea ulterioară a formației pe Bandcamp indică 2 septembrie ca dată a lansării. Arhiva concertelor Kratos notează pentru ziua următoare, 3 septembrie, un concert Top T la Buzău, cu mențiunea „album release”. Cele două date rămân foarte apropiate: una este ziua lansării comunicată ulterior, cealaltă privește concertul documentat asociat prezentării discului. Monica Barta confirmă lansarea albumului la Top T Buzău în 1999, fără să precizeze o zi anume. Caseta devenea o apariție discografică, iar în jurul discului se năștea un nou eveniment public., , ,
Mărturie directă a Monicăi Barta · Mărturie personală scrisă · 31 octombrie 2026
Albumul " Looking Behind the Mirror" a fost lansat in 1999, la editia festivalului Top T Buzau.
În ziua care a urmat prezentării de la Buzău, naționala de fotbal a României a jucat la Bratislava. La 4 septembrie, în preliminariile Campionatului European, România a învins Slovacia cu 5–1; după golul timpuriu al lui Adrian Ilie a urmat reușita lui Gheorghe Hagi, iar în repriza a doua au înscris Liviu Ciobotariu și Viorel Moldovan, acesta din urmă de două ori. Cele două zile consecutive de septembrie arătau chipuri diferite ale vieții publice naționale: la Buzău, arhiva formației consemna prezentarea noului album Kratos, în timp ce la Bratislava victoria echipei naționale ducea mai departe vestea sportului românesc.
La 28 septembrie, când prima prezentare a albumului rămăsese deja în urmă, evaluarea politicii comerciale a României realizată de OMC vorbea despre al treilea an consecutiv de recesiune. Dificultățile restructurării întreprinderilor de stat și ale construirii unui mediu de piață previzibil persistau. Evaluarea lua în seamă și urmările economice ale crizei financiare rusești și ale războiului din Kosovo; condițiile juridice și politice ale apropierii de Uniunea Europeană făceau parte din aceeași transformare îndelungată. Viața culturală de la sfârșitul lui septembrie continua în mijlocul acestei schimbări economice prelungite., ,
După prezentarea de la Buzău de la începutul lunii, sfârșitul lui septembrie a readus formația pe drumul festivalurilor. Potrivit propriei liste de concerte, la 30 septembrie Kratos a urcat pe scena Posada Rock din Câmpulung Muscel. Sinteza istorică a festivalului plasează ediția fără concurs din 1999 între 30 septembrie și 1 octombrie. După distincția din anul precedent, formația revenea acum în anul apariției albumului; vestea casetei încheiate putea circula mai departe și pe drumurile festivalurilor naționale.,
În amintirea ulterioară, anul putea fi deplasat. O retrospectivă Top T din 28 aprilie 2006 a asociat albumul Kratos cu anul 1998, în vreme ce caseta originală, data lansării comunicată de formație și prezentarea din septembrie coincid asupra anului 1999. Articolul de presă păstra legătura dintre formație și Bestial, dar transmitea altfel cronologia albumului în acest punct. Anul imprimat pe casetă rămâne neschimbat chiar și în fața diferenței apărute mai târziu., ,
Programul de șase piese era împărțit în două fețe. Fața A cuprindea Images, A Waste of Time, Piece of Us și Inside the Storm; pe fața B se aflau Looking Behind the Mirror… și Tempest Within. Timpii imprimați însumau 22:59 pe prima față și 19:49 pe a doua, adică 42:48 în total. Astfel, un obiect ce părea mic cuprindea o întindere muzicală considerabilă. Piesa care dădea titlul albumului ocupa, singură, aproape o treime din întregul program.
09. Mâna și chipul
Pe fața casetei, albastrul și negrul unesc imaginea. În dreapta, o siluetă feminină în haine deschise la culoare este întoarsă spre stânga; mâinile ei se întind către centrul imaginii. În fața ei apare un fragment de chip mărit, în nuanțe albăstrii. Proporțiile celor două prezențe umane se îndepărtează una de alta, iar spațiul își pierde certitudinea cotidiană. Imaginea sugerează mai curând o confruntare decât un loc care poate fi numit cu precizie: întâlnirea dintre un gest și un chip, a cărei natură privitorul trebuie să o gândească mai departe.
Limita verticală din centru poate fi citită, pornind de la titlu, și ca marginea unei oglinzi. Lângă mâna luminoasă se îndesesc linii întunecate, asemănătoare unor ramuri sau liane; veșmântul se desprinde puternic de fundalul rece, iar culoarea mai caldă a părului alcătuiește un contrapunct discret. Sus, litere înguste, deschise la culoare, alcătuiesc titlul albumului; jos, liniile frânte ale marelui logo Kratos închid suprafața. Între inscripție și gestul trupului, privirea se adună în jurul chipului.
Elementele fotografice și straturile suprapuse alcătuiesc o lume de tip montaj. Titlul îndreaptă atenția dincolo de oglindă: mai departe de suprafața vizibilă, acolo unde poate fi întrezărit un alt eu sau un înțeles ascuns până atunci. Ideea întoarcerii către lumină și a ieșirii din tristețe reapare și în versuri. Identitatea femeii de pe copertă și sensul exact al chipului rămân nesigure, dar tensiunea relației dintre ele poate fi recunoscută. Creditul original al lui Francisc Țințu este legat de o imagine care nu oferă o poveste gata făcută pentru propriile gesturi.,
Solista albumului, Monica Barta, a precizat ulterior din propria amintire sensul copertei: ceea ce se află dincolo de suprafața vizibilă și contrariile complementare dintre pozitiv și negativ, lumină și întuneric. Această interpretare nu stabilește identitatea personajelor reprezentate.
Întrebările personale s-au asociat melancoliei și în receptarea timpurie a muzicii albumului. O scurtă recenzie a remarcat alternanța melodiilor mai dure cu cele mai blânde, vocea aspră și nuanțele de doom cu influențe blues. În jurul materialului promoțional de mai târziu au fost subliniate vocea feminină, vocea masculină guturală și cântată, precum și clapele atmosferice. Din cuvinte diferite se contura același spațiu sonor întunecat, a cărui poartă vizuală devenea imaginea din fața oglinzii.,
După imaginile copertei, prima piesă a albumului purta chiar titlul Images. Era o introducere instrumentală, fără versuri cântate; pe caseta originală, lângă ea, era tipărită durata de 3:10. În comparație cu piesele următoare, de aproximativ șase minute sau mai lungi, stătea la începutul programului ca un prolog mai scurt. Discul avea să cuprindă apoi proporții temporale foarte diferite, iar cele peste treisprezece minute ale compoziției care dă titlul albumului deschid un spațiu mult mai amplu. În acest scurt început, cântecele se înfățișau cititorului nu prin cuvinte, ci prin glasul instrumentelor.,
După Images venea vremea întrebărilor cântate. Scurta descriere doom care s-a păstrat despre album nu oferea o istorie instrumentală separată a acestei piese de început, însă ordinea ei și absența vocii dădeau, ele însele, sens trecerii: cuvintele mai aveau de așteptat. Din lumea imaginilor, albumul se îndrepta spre întrebările din A Waste of Time. Duratele diferite ale celor șase piese se dezvăluiau astfel nu ca simple cifre, ci ca succesiune a etapelor interioare care urmau., ,
10. Vremea întrebărilor
A Waste of Time figura deja în repertoriul materialului The Essence din 1997, iar pe caseta din 1999 îi reveneau șase minute. După deschiderea instrumentală, odată cu această piesă se aud întrebările despre locul și originea omului. Șirul lung al întrebărilor întâlnește puține răspunsuri; cel ce caută esența ajunge până la tăcere. Astfel, prima piesă cu voce aduce și începuturile trupei în noul album., ,
Rânduiala zilei și a nopții, originea pământului, a cerului și a focului deschid cercul celor mai generale întrebări omenești. Vocea care vorbește se întoarce de la creație spre timp: cine îl poate stăpâni și cât valorează o căutare care rămâne mereu fără răspuns? Titlul cântecului numește oboseala zădărniciei, în timp ce glasul continuă să întrebe. Tocmai aceasta face neliniștită situația omului aflat în căutare: nesiguranța răspunsului nu stinge nevoia de sens.
Vocile trecutului adaugă întrebării individuale perspectiva altor vieți. Durerea speranței și a plânsului apare ca o lungă continuitate umană, de parcă aceleași întrebări ar străbate generații succesive. Alături de verdictul zădărniciei rămâne încăpățânarea unei noi căutări. Compoziția păstrată între materialul timpuriu și albumul de lungă durată deschide astfel și drumul ideilor discului: prima întrebare rostită aparține omului care stă în fața timpului.,
Receptarea albumului ca un doom melancolic, cu nuanțe blues, a accentuat conviețuirea caracterelor melodice dure și blânde. Această perspectivă se apropie și de oboseala din întrebări, alături de care rămâne nevoia nestinsă de a vorbi. Scurta critică numește locul întregului program în lumea atmosferei muzicale; mișcarea proprie de sens a piesei A Waste of Time este dată de întrebările care revin în versuri.,
Cu durata sa de 7:27, Piece of Us devenea etapa următoare. După marile întrebări ale existenței, în prim-plan vin contradicțiile care locuiesc împreună în om. Speranța și regretul, iubirea și ura, încrederea și trădarea se îngrămădesc în viața celui care vorbește. Pluralul titlului deschide un spațiu uman comun, în timp ce glasul străbate propriile experiențe. Frica, nesiguranța victoriei și încercarea voinței devin chipuri schimbătoare ale aceleiași persoane.,
Șirul contrariilor se lărgește. Focul și apa, curajul și frica, demonii și îngerii, soarele și luna sunt așezate unele lângă altele. Polii care par despărțiți în lume conviețuiesc într-o singură viață. Speranța își asumă rolul unui prieten, ura începe să atace, iar emoțiile alcătuiesc un câmp de luptă lăuntric. Dorința de a supune o stea voinței proprii exprimă o aspirație exagerată; fuga și ascunderea duc mai departe urmările acestei stăpâniri nesigure. Omul își pierde iar și iar propriul echilibru.
Prima piesă cântată întreba încă despre originea lumii; acum întrebarea este cum pot încăpea în același om atâtea simțăminte aflate în ceartă. Uneori, glasul recunoaște că această diversitate îi aparține, alteori ajunge să o pună la îndoială. Astfel, „noi” se exprimă prin experiența cea mai personală: și alții se pot recunoaște în ea. Omul care suferă și omul care voiește rămân aceeași persoană, iar cântecul nu ușurează alegerea făcând să dispară definitiv vreunul dintre sentimente.
Conviețuirea speranței și a urii din versurile Piece of Us poate fi pusă în paralel și cu dualitatea vocilor formației. Componența îi menționa deopotrivă pe interpreții vocii feminine și masculine; materialul promoțional ulterior punea în evidență clapele atmosferice, vocea feminină, vocea masculină guturală și cea cântată. Totuși, prezentarea originală nu repartiza fiecăruia dintre cei doi cântăreți strofele din Piece of Us. Prin urmare, însemnătatea versurilor clădite pe contrarii poate fi ascultată și fără a presupune o distribuție detaliată, nedemonstrabilă: în centru se află sentimentele aflate în conflict înăuntrul omului.,
De la imaginile instrumentale ale piesei Images, albumul a ajuns, prin două cântece cu voce, până în lumea interioară a persoanei. Întrebărilor despre creație le-a urmat imaginea unui cămin comun pentru speranță și ură, înainte ca titlul următor — Inside the Storm — să numească însuși locul luptei. Prima față a albumului înainta spre conflicte omenești tot mai dense: întrebările pieselor anterioare așteptau în furtună un nou răspuns.,
11. Între furtună și oglindă
Inside the Storm este ultima piesă de pe fața A. Pe casetă este tipărită durata de 6:22, în timp ce publicarea digitală a formației indică aproximativ 7:21. Între cele două date este aproape un minut; cauza diferenței nu a fost lămurită, iar ea nu stabilește, singură, nimic despre identitatea înregistrării sau a aranjamentului. În ordinea originală a pieselor, locul cântecului este însă limpede: furtuna interioară de la sfârșitul primei fețe încheie drumul început cu Images., ,
Furtuna versurilor este alcătuită din durere și teamă. Vântul ei aduce suferință, semințele morții cresc în ea, frunzele bucuriei cad. Frica poate mușca, amenințarea capătă trup. În jurul sufletului, o lume întreagă este rănită, în vreme ce glasul se află chiar în mijlocul șirului de lovituri. Imaginile trag atenția deopotrivă spre afară și spre înăuntru: tot ce pare a fi o lume înconjurătoare reprezintă și suferința lăuntrică a omului.
Arma, sufletul însângerat, spinii și valul de revărsare sporesc încordarea luptei. Credința și frica, păcatul și visul care se destramă sosesc ca atacuri diferite în același loc. Schimbarea intervine când este numit locul bătăliei: demonii și lupta se află înăuntru. Furtuna capătă astfel și chipul confruntării din propriul suflet. La sfârșitul feței casetei rămâne omul care stă în vârtej și, totodată, poartă în sine forțele acestuia.
Fața B începe cu piesa care dă titlul albumului. Cu durata imprimată de 13:23, Looking Behind the Mirror… primește aproape de două ori mai mult spațiu decât mai multe dintre celelalte compoziții și ocupă aproape o treime din programul total de 42:48. Piesa care dă numele discului devine centrul lui și prin raporturile de durată. Drumul duce de la furtună spre oglindă, dar confruntarea cere timp: compoziția cea mai lungă cuprinde trecutul personal și posibilitatea schimbării.
Versurile se deschid cu imaginea sufletului văzut dincolo de sticla oglinzii. Dincolo de propriul chip apar în gând suflete ascunse după nori și o scară la care omul dorește să ajungă. Vocea privește înapoi spre viața de odinioară: fantezii, dorințe, fugă și ascundere. În încercarea de a dobândi experiența dorită, și alții ar fi putut fi răniți. Omul se întâlnește astfel cu propria răspundere, iar alături de suferința sa apare și cea pe care poate că le-a pricinuit-o altora.,
Examinarea propriei vieți capătă astfel o altă greutate. În A Waste of Time revenea mereu lipsa răspunsului, dar în piesa care dă titlul discului schimbarea privește deja viața omului însuși. Pacea interioară și întoarcerea spre lumină apar ca posibilități pentru care trecutul ar trebui privit altfel. Oglinda spartă poate fi citită și ca ruperea vechiului mod de a vedea, iar chipul întors spre cer caută o nouă direcție. Tristețea nu dispare odată cu înțelegerea, dar întrebarea se îndreaptă spre o schimbare activă.
Adresarea către Domnul, dorința unei vremi fără păcat și renașterea imaginată din lacrimi dau acestei căutări și un înțeles religios. Versurile doresc purificarea și, în același timp, întreabă din nou cum și de ce s-ar putea trăi altfel. Lângă făgăduință rămâne și îndoiala. Privirea dincolo de oglindă nu face omul mai simplu; apropie de el părți pe care înainte îi fusese mai ușor să le lase în urmă.
În publicarea mai amplă a versurilor pe Bandcampul formației, în textul piesei care dă titlul albumului urmează și alte imagini ale fricii și amenințării. Reapar și fragmente cunoscute din Tempest Within. Înrudirea textuală este recognoscibilă, însă identitatea strofelor cântate pe înregistrări și motivul acestei alcătuiri a textului nu au fost lămurite. Oglinda, purificarea și furtuna lăuntrică rămân astfel strâns alăturate spre sfârșitul albumului. Silueta și chipul orientate unul spre celălalt pe copertă intră în același spațiu de imagini cu introspecția din versuri., ,
Oglinda îngăduie să vezi și, în același timp, te desparte de ceea ce arată. Privirea îndreptată „dincolo” caută un sens sub suprafață. De aici, privind înapoi, și titlul Images capătă o altă lumină: drumul a mers de la imaginile începutului până la cea mai amplă examinare de sine de pe disc. După încheierea compoziției mai rămâne însă o piesă, Tempest Within. Finalul casetei, de 6:26, numește din nou o furtună, de această dată situată chiar înăuntrul omului.,
Lanțurile, temerile întunecate, răsuflarea înghețată și nevoia disperată de supraviețuire alcătuiesc o apropiere tulburătoare. O voce i se adresează celui care suferă, îi simte lacrimile și teama, dar în același timp se hrănește din visele și speranța lui. Limbajul apropierii pline de compasiune se transformă într-o stăpânire amenințătoare. Fantomele trecutului și frica ascunsă îl regăsesc pe om; dușmanul dinăuntru își trage puterea chiar din materia propriei sale vieți.
Din marea disperării, întrebările de încheiere caută iertarea și o cale mai bună. Se poate scăpa de demoni, se poate merge mai departe altfel? Întrebările au dăinuit de la prima piesă cu voce, dar între timp au ajuns de la marele mister al originii la schimbarea propriei vieți. Omul trebuie acum să trăiască împreună cu sine însuși. Întoarcerea spre lumină a apărut ca posibilitate în piesa care dă titlul albumului, iar Tempest Within păstrează alături de ea amenințarea care nu s-a sfârșit.
Cele două piese de final dau astfel feței B o mișcare comună. După dorința purificării, trecutul și teama continuă să trăiască, iar confruntarea duce la alte întrebări. Albumul se încheie într-o stare omenească nerezolvată: furtuna interioară a celui care interoghează timpul nu s-a oprit. Privite împreună, cele șase titluri lasă loc și speranței, și nesiguranței, iar ultimele minute ale casetei nu obligă acest drum să se reducă la o singură dezlegare sigură.,
12. Ecoul casetei
Programul celor șase piese a dobândit unitate prin durate diferite și motive de gândire comune. După începutul instrumental urmează piese cântate de aproximativ șase minute sau mai mult, iar compoziția care depășește treisprezece minute și dă titlul albumului devine un punct de greutate aparte. Arcul versurilor duce de la imagini spre originea existenței, apoi spre contradicțiile emoționale ale omului, lupta sa interioară și examinarea de sine. Cele două fețe ale casetei țineau împreună această mișcare prin însăși ordinea lor materială. Duratele digitale de mai târziu indică un program cu aproximativ un minut mai lung, în primul rând din cauza diferenței la Inside the Storm., ,
În componența care menționa două chitare și un post separat de clape, două roluri vocale diferite dădeau nume diversității interpretării. Dualitatea dintre duritate și blândețe, greutate și melodie a trecut și în cuvintele folosite despre album. Receptarea a asociat sentimentele aflate în tensiune în versuri cu alternanța caracterelor vocale; albumul a ieșit din mediul românesc al casetelor către comparațiile internaționale din doom și gothic metal., ,
La trei ani de la apariție, caseta ajungea încă pe masa unui critic: în 2002, scurta prezentare din Sonic Splendour vorbea despre muzica Kratos ca despre un doom metal melancolic, cu un fundament blues. Autorul auzea o voce aspră, brutală, și alternanța melodiilor dure cu cele blânde. Recomandarea era favorabilă, însă rezervată: se adresa în primul rând celor care preferau o direcție mai melodică. Textul nu oferea un punctaj documentat și nici nu pornea într-o analiză piesă cu piesă; surprindea în câteva fraze atmosfera și conviețuirea caracterelor opuse.
Adjectivul „blues” numea melancolia altfel decât aveau să o facă mai târziu comparațiile gothic. Greutatea aprecierii venea tocmai din măsura ei: recomandarea era legată de plăcerea personală și de gustul publicului căruia i se adresa. Textul din 2002 privea caseta de la o distanță de câțiva ani. Ecoul albumului continua, așadar, să trăiască și dincolo de lansarea din 1999.
Când vechile cântece au ajuns în centrul unei noi evaluări, ca parte dintr-un material promoțional de șapte piese desemnat drept promo din 2004, ele au început să fie descrise într-un alt limbaj. Programul promo-ului se deschidea cu Reverse Effect (2004 new), urmată de cele șase piese originale în ordinea lor; prezentarea menționa și o secțiune promoțională multimedia. Anul 2004 desemnează materialul, în vreme ce data exactă a publicării originale a criticii rămâne neclară. Întregul promo evaluat în această formă a primit nota favorabilă de 8/10. Această apreciere mai nouă asculta deja cele șase cântece vechi într-un alt cadru.
Clapele atmosferice, vocea feminină, vocea masculină guturală și cântată, precum și atmosfera gothic tristă au trecut în primul plan al descrierii. Perioadele timpurii ale formațiilor Theatre of Tragedy și Tristania, alături de Paradise Lost, ofereau repere stilistice. Și aici, recomandarea către publicul-țintă lăsa loc gusturilor diferite. În ciuda punctajului mai ridicat, rămânea conștiința faptului că recunoașterea înrudirilor muzicale și atracția față de ele țin de experiența personală a celui care ascultă.
Între cele două evaluări, nu acordul deplin, ci diferența accentelor desena un arc. Recenzia Sonic Splendour din 2002 se apropia de casetă prin doom și melancolia cu nuanțe blues; textul despre promo-ul din 2004 punea în față mai ales atmosfera gothic și contrastul vocilor. În spatele trăsăturilor atmosferice comune se aflau un program diferit și un alt moment istoric: Reverse Effect preceda deja cele șase piese vechi ca o nouă deschidere. Receptarea mai timpurie a casetei din 1999 și aprecierea promo-ului ulterior rămân, așadar, două momente distincte din viața de după apariție a muzicii formației.,
Între timp, primul album Kratos și-a păstrat propria înfățișare istorică. Lucrarea comună a celor șase muzicieni din București a ajuns pe casetă prin intermediul unei case de discuri timișorene și al unui studio clujean. Piesa titulară, cu spațiul ei amplu, și examinarea de sine care revine mereu țineau întregul program laolaltă. Noilor posibilități ale metalului european li se alăturau traseele precise ale unei realizări locale, iar ecoul ulterior a dus mai departe lucrarea apărută pe acest obiect modest.,
13. Șinele care duceau mai departe
În 2002, din materialul Looking Behind the Mirror… a fost realizat și un CD-R editat pe cont propriu. După cele șase piese originale, pe poziția a șaptea figura Reverse Effect, cu mențiunea promo 2002. Coperta din față rearanja materialul vizual mai vechi în alte proporții, iar spatele păstra deja programul extins. Într-o prezentare promoțională ulterioară, același titlu era însoțit de mențiunea 2004 new și mutat la începutul listei. Diferențele dintre ani și pozițiile în program rămân; identitatea celor două înregistrări nu a fost lămurită.,
Între timp, vechile cântece își continuau viața în istoria trupei și dincolo de suporturile muzicale. În 2016, Sebi Boke și-a amintit de un drum la Pitești din 2001. Se pregătise să meargă cu prietenii la un concert Kratos, unde voia să cânte în calitate de invitat. Întârzierile și întâmplările neobișnuit de grele ale călătoriei cu trenul au zădărnicit însă planul; apariția comună pe scenă nu a mai avut loc. În acest caz, memoria a salvat tocmai ceea ce nu s-a întâmplat pe scenă: eșecul unei întâlniri plănuite și al drumului care ar fi trebuit să ducă la ea.
Greutățile organizării făceau și ele parte din legăturile muzicale ale undergroundului. Un vechi interviu al lui Mihai „Coro” Caraveteanu pentru Axa Valaha vorbea despre cele patru ediții Turris Metal Night dintre 1998 și 2001, despre posibilitățile de distribuție peste hotare și despre sustenabilitatea financiară a promovării. Kratos apărea atât printre formațiile participante, cât și între trupele asociate Axa Valaha Management. Metalfan a republicat conversația la 19 decembrie 2024; anul original a rămas incomplet în datarea păstrată. Prin republicarea târzie, vocea unei epoci mai vechi a organizării muzicale putea fi citită din nou.
Într-un alt interviu, la 8 octombrie 2018, Caraveteanu și-a amintit de o seară din ianuarie 2004 la Club A din București. Avatar și Kratos, alături de o formație bulgară, au împărțit programul; concertele trebuiau să se desfășoare între orele 18 și 22, deoarece în restul serii urma programul de discotecă. Timpul pus la dispoziție de local era încadrat de ordinea altor spectacole și a unor publicuri diferite. Organizatorul underground trebuia să găsească printre acestea cele câteva ore în care își putea aduna trupele.
Amintirea organizatorului plasa concertul la 31 ianuarie și menționa 494 de spectatori plătitori. În propria listă a trupei Kratos, seara comună cu Avatar și Hyperborea figurează la 30 ianuarie. Diferența de o zi rămâne între cele două relatări; numărul spectatorilor este o informație retrospectivă a lui Caraveteanu. Povestea concertului desfășurat într-un timp strict limitat continuă, așadar, să trăiască sub două date. Comunitatea interpreților și programul localului fac deopotrivă parte din ceea ce simpla succesiune a discurilor n-ar putea arăta.,
Vechile piese au continuat să călătorească și după casetă. CD-R-ul editat pe cont propriu le-a transferat pe un alt suport, în timp ce concertele și serile de club le-au dat noi ocazii de a fi cântate. Au existat și apariții ca invitat ratate și planuri zădărnicite, păstrate de amintirea ulterioară a câte unui organizator; în alte seri, Kratos a împărțit scena cu alte formații. Pe promo-ul din 2004, noua Reverse Effect a fost așezată înaintea celor șase cântece vechi. Arhiva concertelor trupei enumeră, din 2006, apariții în mai multe țări europene, iar deceniul următor a adus alte titluri de album și nume de profesioniști. Astfel, continuarea vechiului repertoriu nu s-a desfășurat printr-o singură nouă ediție, ci prin întâlniri muzicale diferite., , , ,
14. Când vechiul cântec s-a întors
Biografia formației păstrează titlul Beyond Knowing pentru 2010 și It’s Empty pentru 2013. În schimb, știrea Maximum Rock din 5 octombrie 2013 despre It’s Empty II prezenta cei unsprezece ani de după Reverse Effect ca pe o pauză fără compoziții proprii noi. Cele două relatări delimitează diferit perioada intermediară. Imaginea unei tăceri îndelungate rămâne o formulare de presă puternică, fără ca etapa din 2010 consemnată în biografie să dispară din vedere. Istoria concertelor și cea a înregistrărilor publicate nu au mers neapărat în același ritm.,
În legătură cu It’s Empty II, știrea numea deja masteringul realizat de Jens Bogren și grafica semnată de Costin Chioreanu. Lista profesioniștilor se deschidea în altă direcție decât creditele din 1999 ale lui Oliver Vegh, Kiss Loránd și Francisc Țințu. Materialul sonor și înfățișarea vizuală ale noii perioade din viața formației erau legate de alți colaboratori. Între timp, vechea casetă rămânea în trecut cu propriul ei univers de șase cântece.,
La 6 mai 2016, clubul Fabrica din București a găzduit prezentarea albumului Arlechino. În acea seară s-a cântat și Inside the Storm, alături de Reverse Effect, iar fostul basist Sorin Tudor a urcat pe scenă ca invitat. Prezența unuia dintre membrii vechii formule a dat o înfățișare personală legăturii dintre epoci. Piesa din 1999 devenea parte a prezentului unui concert dedicat unui nou album. Compoziția despre furtuna interioară își continua drumul dincolo de suportul pe care apăruse întâia dată.
O recenzie olandeză a albumului Arlechino a acordat, la 23 iunie, nota de 76/100 discului din 2016. Considera vechiul debut un antecedent și evidenția în muzica ulterioară elementele simfonice, dark și gothic, prezența puternică a clapelor, interpretarea vocală a Monicăi Barta și vocea guturală a lui Dan Dron. Descrierea menționa și riffuri moderne, dar câteva compoziții i se păreau autorului mai slabe. Așadar, alături de aprecierea favorabilă rămânea și rezerva critică. Cele 76 de puncte aparțineau lui Arlechino, acelei lucrări ulterioare care ducea mai departe îndelungata istorie de dinainte într-o nouă sonoritate.
Ecoul venit din străinătate greșea uneori chiar și originea geografică a trupei. O frază a criticii olandeze îi numea maghiari pe muzicienii români de la Kratos, în vreme ce documentele timpurii legau formația de București. Evaluarea de mai târziu și identificarea istorică au lăsat urme diferite în același text. Muzica ajungea și la un public de altă limbă, dar informațiile care circulau despre ea nu urmau întotdeauna cu exactitate mărturia casetei originale.,
Prezentarea online pregătită pentru numărul revistei Pařát apărut la 17 iunie 2016 introducea un interviu cu Monica Barta. Evoca albumul din 1999 ca pe o amintire plăcută, considerată cândva încheiată; din această perspectivă, Arlechino apărea ca o continuare neașteptată. Vechiul album putea fi readus în memorie chiar și de la distanța a șaptesprezece ani. Atât păstrează limpede prezentarea din istoria receptării: exista o amintire a casetei pe care vestea unei noi apariții discografice a trezit-o din nou.
Numele Monicăi Barta a reapărut ulterior și într-un alt mediu artistic. Un interviu WarHymn din 13 noiembrie 2022 o lega de o colaborare ca invitată, adăugând o nouă etapă carierei solistei din 1999. Trecutul Kratos a continuat astfel atât prin cântece, cât și prin oameni. Inside the Storm a primit o nouă ocazie de a fi cântată pe scena clubului Fabrica, iar numele unei foste participante a dus către o altă muzică.,
Numele formațiilor adunate odinioară pe compilațiile Underground Romania desenau, chiar și după decenii, legături recognoscibile în memoria undergroundului românesc. Un articol publicat la 5 ianuarie 2025 enumera, între participanții la evenimentul bucureștean de la Quantic anunțat pentru 10–11 ianuarie, trupele GOD, Gothic, Taine, Grimegod, L.O.S.T., Cronos și Anarhia. În locul paginilor comune ale vechilor compilații pe casetă, un program de concerte planificat pentru două zile apropia aici generații diferite. Supraviețuirea vechii scene era arătată nu doar de suporturile muzicale păstrate, ci și de comunitățile pregătite pentru noi întâlniri.
În istoria scenei s-au întors multe nume, dar amintirea lui Looking Behind the Mirror… este legată de un program de șase piese și de numele a șase muzicieni. Din lunga istorie urbană a Bucureștiului, drumul formației Kratos a dus la atelierul din Cluj-Napoca și apoi la caseta BR 018, publicată de Bestial Records din Timișoara. Pe prima față, din imaginile instrumentale s-au născut întrebări, din întrebări, contradicții interioare și, la urmă, furtuna; pe a doua, privirea întoarsă dincolo de oglindă a căutat posibilitatea purificării. Teama n-a dispărut nici în ultimul cântec. Timpul omenesc al albumului continuă, de aceea, în această tensiune nerezolvată: întrebările omului aflat în căutarea de sine rămân deschise și după ultimul sunet.,


